Istoricul ardeilor iuti

    Ardeii iuti au făcut parte din dieta umana, pentru prima data in America, de cel puțin 7500 ani î.H. Cele mai recente cercetari arata ca ardeii au fost domesticiți cu mai mult de 6.000 de ani în urma în Mexic, în regiunea care se întinde peste sudul Puebla și nordul Oaxaca în sud-vestul Veracruz. A  fost una dintre primele culturi auto-polenizante cultivate în Mexic, America Centrală și părți ale Americii de Sud.

    Peru este considerată țara cu cea mai mare diversitate cultivată de Capsicum. Aceasta deoarece este centrul în care cele 5 soiuri domestice au fost introduse, cultivate și consumate în vremurile pre-columbiene. Bolivia este considerată țara în care se consumă cea mai mare diversitate de ardei capsicum sălbatici. Consumatorii bolivieni disting două forme de bază: ulupicas, specii cu fructe rotunde mici, inclusiv C. eximium, C. cardenasii, C. eshbaughii și C. caballeroi; și ariviv cu fructe mici alungite, inclusiv C. baccatum var. baccatum și C. chacoense.

    Christopher Columbus a fost unul dintre primii europeni care i-au întâlnit (în Caraibe). El i-a numit „ardei”, deoarece, la fel ca ardeiul negru din genul Piper cunoscut în Europa, au un gust picant și fierbinte, spre deosebire de alte alimente. Odată cu introducerea lor în Europa, chiliile au fost cultivate ca si curiozități botanice în grădinile mănăstirilor spaniole și portugheze. Călugării creștini au experimentat potențialul culinar al chiliilor. Au descoperit că iuteala lor a oferit un substitut pentru boabele de piper negru.

    Ardeii iuti au fost cultivati în întreaga lume după ce oamenii indigeni i-au împărtășit cu călătorii. Diego Álvarez Chanca, medic pentru cea de-a doua călătorie a lui Columb în Indiile de Vest în 1493, a adus primul ardei iute în Spania și a scris despre efectele lor medicinale în 1494.

    Răspândirea ardeilor iuti în Asia a fost, cel mai probabil, o consecință firească a introducerii sale în schimburile comerciale de catre comercianții portughezi. (Lisabona era un port comun pentru navele spaniole care navigau spre și din America). Acestia conștienti de valoarea comercială a acestuia, au promovat probabil comerțul în rutele comerciale cu condimente din Asia, dominate apoi de comercianții portughezi și arabi. A fost introdus în India de către portughezi către sfârșitul secolului al XV-lea. Ardeii iuti sunt astăzi o parte integrantă a bucătăriilor indiene și sud-est-asiatice.

În 1995, arheobotanistul Hakon Hjelmqvist a publicat un articol în Svensk Botanisk Tidskrift, susținând că există dovezi pentru prezența ardeilor iuti în Europa în vremurile pre-columbiene.

    Potrivit lui Hjelmqvist, arheologii de la o scufundare în St. Botulf din Lund au găsit un Frutescens Capsicum într-un strat din secolul al XIII-lea. Hjelmqvist a crezut că a venit din Asia. Hjelmqvist a mai spus că Capsicum a fost descris de Theophrastul grec (370-286 î.Hr.) în Historia Plantarum și în alte surse. În jurul primului secol, poetul roman Martial menționa Piperve crudum (ardeiul crud) în Liber XI, XVIII. Il descria ca fiind lung și conținând semințe (o descriere care pare să se potrivească cu ardeii iute – dar ar putea să se potrivească și piperului lung ce era bine cunoscut vechilor romani).

    Contrar schimbului din Columbia, dovada utilizării ardei iute în Asia de Sud-Est poate fi găsită în inscripțiile de piatră din perioada Bagan din Myanmarul din secolul al XIII-lea. Inscripțiile de piatră Shwe-Kun-Cha (1223 CE) ale regelui Nadoungmya (1234 – 1254 CE) au inclus cinci coșuri de chile în lista donațiilor sale către pagodă și o inscripție de piatră (1248 CE) Saw-Kyaum.